Noaptea Arcanelor

In negrul orizontului,
In clarobscurul apusului
Pierdut vesnic in padurea
Sufletului meu ruginit.

Soarele e zgarcit cu mine
Asa ca l-am parasit
In noaptea vesnica
Eu ma ascund.

Ecourile izvoarelor
Le aud dintre dealuri
Cu codri imensi simt
Vesnice si stravechi cutume.

Stimele apei rasar
Dintre papura de pe malul lacului
Ma coboara si ademenesc
Intru dansul lor straniu.